O cărţulie amuzantă şi totodată tragică, captivantă şi nepretenţioasă. Întitulat Lătrând la lună, romanul lui Aureliu Busuioc deschide spaţii largi de meditaţie pentru fiecare cititor. Alcătuită din cincisprezece capitole, cartea descrie viaţa cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Viaţa unui câine. E surprinzător, nu? Personajul principal, cel care ni se confesează este un câine din speţa şoricarilor, un câine gânditor – Enrigue. Făcând parte dintr-o familie de intelectuali, câinele este şi el un inteligent (spre exemplu atunci cînd vorbeşte versuri bacoviene). E interesantă perspectiva eului narant. Scriitorul se preschimbă în câine, şi câinele în scriitor. O face pentru a descrie aventura vieţii sale. Începând cu copilăria, tinereţea, prima iubire (cânească), subiectul cărţii cuprinde o întreagă filosofie a existenţei unui necuvîntâtor. Cartea e foarte educativă, e binevenită pentru toate vârstele, e menită să-i sensibilizeze pe cei care se numesc oameni, deşi uneori acest cuvânt pare a stârni controverse.
Citind Lătrând la lună te laşi cucerit de umanismul unui câine, de finele observaţii aduse de acesta la adresa stăpânilor săi (deşi aici apar iar controverse, nu sunt ei oare mai stăpâni pe noi?!). Recomandăm acest roman confensativ, deosebit de creaţiile cunoscute ale dlui Busuioc, unic ca mesaj şi tehnică literară, unic ca conţinut.

„Enrique completează galeria ironicilor începută glorios cu Radu Negrescu, numai că Enrique este, într-un, fel antipodul celui mai popular personaj lansat de A. Busuioc: Negrescu, cu indiferența sa afișată, practicând o filozofie a neimplicării, distant și rațional-mentorist din megalomanie, misogin cu program, străin de forfota umană și atent doar la marele semnal, și Enrique, reacționând prompt și pătimaș, intrând necalculat în toate daraverile, pedepsind instantaneu (cu mijloacele sale) obrăznicia și lipsa de bun-simț a pramatiilor, pretinși amici ai Grăsanului, focos și admirativ în amor, urmărindu-și sentimentele până în pânzele albe, gata chiar de ceea ce oamenii numesc puțin cam retoric sacrificiu.”
Eugen Lungu