E un tipic roman "fin de siecle". Este vorba despre dragostea doctorului cvadragenar, Emil Codrescu, pentru Adela, o femeie cu douazeci de ani mai tanara, maritata si divortata. Cu toate ca Adela manifesta pentru Emil simpatie, acesta delicat si fin, nu crede in posibilitatea unei uniuni. Emil Codrescu e din familia asa-numitilor, dupa o nuvela de Turgheniev, "oameni de prisos". Avem de-a face cu exemplare dotate cu mari calitati, dar care, apasate de conditii vitrege, practica o filozofie biologica deprimanta, fixand o limita arbitrara vietii, in neconcordanta cu vitalitatea rasei umane, acolo unde raporturile umane s-au ameliorat.

In ciuda aparentelor, Emil Copdrescu nu e un erou exceptional, nu se deosebeste de confratii sai de epoca, Vasile Dan, din romanul lui Vlahuta, Dinu Milian, din romanul lui N. Petrascu, intelectuali atinsi de esec. Din punct de vedere moral, el are totusi o conceptie superioara, intelegand dragostea ca idee. Sub raport artistic, romanul de analiza al lui Ibraileanu e o capodopera.